Când este parașuta de frânare alegerea potrivită?

Atunci când sarcina utilă trebuie încetinită dintr-o coborâre rapidă până la o viteză stabilă, iar controlul de direcție nu este necesar. Sistemul se deschide rapid, stabilizează sarcina și derivă cu masa de aer din jur. În apărare și la recuperarea aeronavelor fără pilot, parașuta de frânare aduce la sol marfă, muniție și echipamente.

Prin ce diferă voalurile rotunde de cele dreptunghiulare?

Voalurile rotunde duc sarcini foarte mari și au un raport bun între rezistență și greutate; comportamentul lor se reglează prin vârful tras în jos, prin orificiul central, prin porozitate și prin fante. Voalurile dreptunghiulare se deschid de obicei mai repede, oscilează mai puțin și folosesc mai bine suprafața desfășurată, ceea ce ridică coeficientul de rezistență efectiv.

Cum se reduce sarcina de la deschiderea parașutei de frânare?

Atât voalurile rotunde, cât și cele dreptunghiulare pot primi linii de reefing sau un slider, care întârzie umplerea completă a voalurii. Astfel scade forța de la deschidere, lucru esențial când se lucrează aproape de sarcina maximă admisă. În schimb, proiectantul trebuie să ia în calcul altitudinea pierdută în faza de deschidere întârziată.

Produs · frânare

Parașute de frânare

Parașutele de frânare încetinesc o sarcină utilă dintr-o coborâre rapidă până la o viteză de coborâre stabilă și controlată, până atinge solul.

Ce face sistemul

În apărare, în aeronautică și la recuperarea aeronavelor fără pilot, parașutele de frânare sunt esențiale pentru a aduce la sol în siguranță marfă, muniție și echipamente, în condiții de operare foarte diferite.

Spre deosebire de parașutele dirijabile sau de parașutele-aripă, parașutele de frânare sunt sisteme nemanevrabile: nu au control de direcție. Sarcina lor este să se deschidă rapid, să stabilizeze sarcina utilă și să coboare uniform, derivând cu masa de aer din jur.

Mai multe voaluri rotunde cu sarcini suspendate coborând peste un peisaj deșertic

Moduri de deschidere

În funcție de cerințele misiunii, o parașută de frânare se poate deschide în mai multe feluri:

Deschiderea activă are variante pirotehnice, cu arc și pneumatice.

Pasiv: parașuta este eliberată în curentul de aer și se umple sub propria greutate, pe măsură ce iese din deployment bag, punga din care se desfășoară voalura.
Activ: voalura este extrasă mecanic — mortier balistic, ejecție cu arc sau pneumatică.
Asistat: o parașută de frânare mai mică extrage parașuta principală și impune o secvență de deschidere constantă. La recuperarea aeronavelor fără pilot, ușa compartimentului poate prelua același rol de suprafață de rezistență.

Ilustrație: dronă cu aripă fixă eliberând în curentul de aer un deployment bag prins de o bridă — Deschidere pasivă

Ilustrație: deployment bag expulzat pirotehnic din compartimentul unei drone multirotor — Activă · pirotehnică

Ilustrație: un arc împinge deployment bag-ul afară din compartimentul unei drone multirotor — Activă · cu arc

Ilustrație: aer comprimat expulzează deployment bag-ul din compartimentul unei drone multirotor — Activă · pneumatică

Ilustrație: un proiectil lansat trage deployment bag-ul afară dintr-o dronă multirotor cu trapa deschisă — Asistată · cu proiectil

Ilustrație: o parașută extractoare mică scoate deployment bag-ul dintr-o dronă cu aripă fixă — Asistată · cu parașută extractoare

Configurații de bază: parașute rotunde

Parașutele de frânare se clasifică în primul rând după forma voalurii, fiecare formă fiind optimizată pentru anumite profiluri de misiune.

Forma cea mai răspândită, atât în uz militar, cât și comercial.
Raport ridicat între rezistență și greutate, ideal pentru sarcini foarte mari.
Configurațiile includ voaluri cu linie centrală, variante cu vârf tras în jos și diverse forme conice (simplă, biconică, triconică).
Comportamentul se reglează prin cât de mult este tras vârful în jos, prin dimensiunea orificiului central, prin porozitatea voalurii, prin forma panourilor și prin fante.
În general se deschid mai lent decât parașutele dreptunghiulare, ceea ce poate fi un avantaj la sarcini mari.

Voalură rotundă albă umflată, cu orificiu la vârf, văzută de dedesubt pe cer albastru

Voalură rotundă albă umflată, văzută de dedesubt, cu orificiu circular la vârf și suspante care converg pe un cer luminos

Configurații de bază: parașute dreptunghiulare

Voalurile dreptunghiulare se deschid de regulă mai repede, au un raport mai bun între suprafața proiectată și suprafața desfășurată și oscilează mai puțin — ceea ce îmbunătățește suplimentar coeficientul de rezistență efectiv.

Tot mai căutate pentru eficiența lor mai bună la frânare.
Raport mai mare între suprafața proiectată și suprafața desfășurată decât la voalurile rotunde.
Stabilitate pendulară superioară la coborâre, ceea ce ridică și mai mult coeficientul de rezistență efectiv.
Se deschid de obicei mai repede decât parașutele rotunde — util pentru o frânare rapidă, însă cu riscul unei sarcini mai mari la deschidere.

Voalură dreptunghiulară albă umflată pe sol, ținută de o persoană pe un gazon

Voalură pătrată albă complet umflată, văzută de dedesubt pe cer albastru, cu suspantele ieșind din cadru spre dreapta

Controlul deschiderii

Atât parașutele de frânare rotunde, cât și cele dreptunghiulare pot primi linii de reefing sau un slider — pânza care alunecă pe suspante — pentru a întârzia umplerea completă a voalurii. Astfel scade forța care apare la deschidere (opening shock), lucru esențial atunci când se lucrează aproape de sarcina maximă admisă. În schimb, proiectantul trebuie să ia în calcul altitudinea pierdută în faza de deschidere întârziată.

Voalură de frânare dreptunghiulară umflându-se pe solul unei parcări

Slidere în trei variante: o cruce de webbing cu ocheți și două slidere din material textil mov

Slider mic din material textil mov, cu cruce de webbing și ocheți metalici prin care trec suspantele

Alte forme specializate

Mai rare, dar valoroase pentru aplicații de nișă din apărare și din aeronautică:

Parașute cruciforme: stabile și simple pentru anumite misiuni de lansare a încărcăturilor.
Parașute rotative: produc o rotație controlată, pentru stabilizare sau pentru dispersie.
Parașute inelare: voaluri în formă de inel, cu profiluri aerodinamice proprii.

Voalură inelară albă umflată pe sol, în fața unei clădiri — Parașută inelară

Voalură albă mare cu patru lobi complet umflați, ridicată pe un gazon, o persoană ținând suspantele alături

Tipurile de voalură pe scurt

Tabelele de ansamblu grupează tipurile de voalură în patru familii: parașute textile pline, parașute cu fante, parașute rotative și parașute manevrabile, de planare. Pentru fiecare tip sunt date forma în plan, profilul, valorile caracteristice și domeniul general de utilizare.

Sursă: Knacke, T.W. (1991). Parachute Recovery Systems Design Manual. U.S Army Natick Research, Development and Engineering Center.

Tabel de ansamblu al parașutelor textile pline, cu plan, profil, coeficient de rezistență, coeficient al forței de deschidere, oscilație și utilizare — Parașute textile pline

Tabel de ansamblu al parașutelor cu fante, precum ribbon, ringslot, ringsail și disc-gap-band, cu valori caracteristice — Parașute cu fante

Tabel de ansamblu al parașutelor rotative, precum Rotafoil, vortex ring și Sandia RFD, cu valori caracteristice — Parașute rotative

Tabel de ansamblu al parașutelor manevrabile, precum parawing, parafoil și sailwing, cu finețe și utilizare — Parașute manevrabile (de planare)

Sursă: apcodefense.com (APCO Aviation), la data de 25/09/2026.